Cu mult timp în urmă am cunoscut un personaj desprins parcă din cărțile de psihiatrie cu patologii incurabile. În idealismul meu, cu cât era mai înverșunat psihopatul cu atât îi răspundeam mai frumos să înțeleagă că nu sunt în niciun război, că răutatea îl otrăvește pe el, că oricâtă ar scuipa se bălăcește de unul singur în neputința de a ieși din mlaștina și otrava ce l-a transformat în Grinch. Invidios că nu poți cumpăra de la tarabă nici frumusețe, nici educație, nici iubire, Grinch umblă cu chimirul plin și cumpără și el ce poate și pe cine poate și nu prea poate că nici nu prea mai poate. Înțeleg domniile voastre ce voiesc a spune. Grinch are statură de bărbat și disfuncții de femeie cu ciclu permanent. Capricii compatibile cu creierul distrofic ce probabil se bălăngăne de colo-colo în cutia craniană ce i-a rămas cam mare. Grinch nefiind iubit, urăște. Grinch se urăște, se autodisprețuiește într-atât încât și-a tăiat periodic din coloana vertebrală până a ajuns nevertebrat. Minte cum respiră. Nu are cuvânt. Promite lucruri nefiind capabil să le finalizeze vreodată. Grinch a venit ieri la unul din cele mai frumoase momente din viața mea și fără niciun respect a vrut în ura-i fără limite, să mi-l umbrească . Dacă până acum l-am privit cu o compasiune infinită cum privești oamenii nefericiți și bolnavi, ieri mi s-a părut de-a dreptul grotesc. Mi s-a părut musafirul căruia îi deschizi ușa casei tale, îl așezi cu tine la masă și el îți scuipă în farfurie. Eu m-am comportat frumos, cald, am glumit… dar când am ajuns seara târziu acasă și mi-am deschis telefonul găsind un mesaj fără rost pe lângă grotescul cuvintelor rostite când m-a văzut, căci Grinch fiind grotesc el însuși nu poate făuri ceva bun și frumos, dimpotrivă vine să fure bucuria celorlalți, vine să fure Crăciunul. Pentru că Grinch nu are copii sau are și i-a abandonat, nu are familie și nu știe ce înseamnă momente speciale, atunci vrea să distrugă tot ce au ceilalți normal și frumos în viețile lor. Grinch m-a invidiat din primul moment pentru că lângă mine a înțeles că un chimir plin nu înseamnă bogăție și că lângă mine, contul cu câteva zerouri în plus nu l-a făcut decât să înțeleagă cât de sărac e și că de fapt nu are nimic, în timp ce alții fără conturi doldora au totul. Frumusețe, educație, succes, iubire, copii realizați, familie, prieteni puțini dar adevărați sunt cifrele inegalabile ale cardului meu. Cardul ăsta mi l-a dăruit Dumnezeu însuși, nu o bancă oarecare. Grinch, neputând să mi-l fure mă urăște. Și vine mereu cu speranța că poate să-mi distrugă bucuria, pentru că el cumpărând tot și depinzând de asta, nu știe, că nu poți strica un sentiment ca pe un obiect, pentru că sentimentul creste din sufletul tău ca un copac al vieții.
Ieri la serbarea tatălui meu, deci în unul dintre cele mai sensibile și frumoase momente din viața mea, Grinch, invitat de mine, deci fiți atenți, invitat de mine, tratat frumos de mine, a venit cu tolba plină de ură și frustrare drept mulțumire, s-o verse prin cuvinte asupra mea. Eu îi repet ce i-am mai spus, tot cu prietenie:
– Grinch, ai grijă ca râia asta din suflet să nu-ți iasă prin piele și într-o zi când vei arată ca un dalmațian, să îți aduci aminte de ce. Când sfidezi bunătatea, iertarea și iubirea îl sfidezi pe Dumnezeu. Și ai să vezi cum e când te va sfida Dumnezeu pe tine.
Crăciunul nu mi-l poți fura mie vreodată. Pentru că e în inima mea zilnic dacă vreau. Lumea mea e în interiorul meu, lumea exterioară e locul în care lumea mea învață niște lecții sau nu.
Grinch… te văd în viitor cu toate petele răutăților desenate de Dumnezeu pe toată pielea ta. Dumnezeu îți va transforma pielea în pete albe (lucrurile bune) și pete negre (lucrurile rele). Să nu uiți niciodată asta.
Semnează: Moș Crăciun
