Imaginația Femeii bate și viața și filmul… Sau eu la sala de fitness

Astăzi am început să” merg la sală”…eternul clișeu al celor pasionate, spaima femeilor ca mine care vor să ” arate bine” fără să facă nimic… Și reușesc să arate bine, în mod lipsit de educație uneori, cu degetul.

De ani buni visez la un trup armonios, tonifiat…la fese bombate si pulpe ferme…Si la cât de nesimțită și tupeistă sunt m-am și văzut destul de bine până  acum…(aiurea! ).Ascunsă în spatele vârstei mi-a fost ușor să dau vina pe ani și să mă absolv de confortul incurabil în care mi-a plăcut să mă bălăcesc. Dar iată că Universul, (alt clișeu in trend ), a ales să mă  oblige într-un fel să fac asta ( vă povestesc alta dată de ce ) și dimineață, îmi plângeam de milă in oglinzile imense ale sălii de fitness care mă arătau mai mult porcinesă  decât prințesă.

Acolo ” croiala colantului” nu te mai ajută și „aripioarele” par întinse de zici că te pregătești să decolezi și nu că, de fapt ai aterizat în ” hangarul cu „fiarele” de tortură. Și asta nu e nimic, până când intră un Spartacus in arenă (antrenorul) și chiar începe tortura. ‘Geaba lamentări, ‘geaba invoc anemia, băiatul nedeținând doar mușchi, ci, in mod paradoxal și creier activat si întreținut prin lectură, iți ” dă rușini” de la limbaj elevat la limbaj de cartier, ori- ori obține o reacție.

Și alt paradox, „Hangarul ” devine pe rând când Troia, când Roma si antrenorul de fitness când Brad Pitt când Hercule. Mai degrabă Hercule, gândește mintea ta perversă in timp ce -și plimbă ochii pe mușchii lui bine definiți și venele proeminente. Și ca in Buratino a lui Tolstoi  începe dialogul între conștiința ta și tine…

Conștiința te ceartă, îți amintește de educația primită, de nivelul tău intelectual care ar trebui să facă diferența între Basic Instinct și tu, Voica Theodoru, o femeie ce pretinde a fi elevată cât de cât .Tu nimic, la cât tupeu ai, deja ești Sharon Stone și nu poți avea in cap decât secvențele tot basic din film.

În timp ce el îți comandă seriile de exerciții si „fiarele” scot zgomote metalice sub gambele tale destul de ” debile” încă, tu auzi armuri scrâșnind, vezi spade, lănci…antrenorul a devenit Russell Crowe…  Te mai uiți o data… Și Russell Crowe ți se pare minciună pe lângă ” bestia” asta de-și zice instructor.

Cobori in mitologie, apoi treci prin toate religiile să cauți de ce au ” înfierat ” femeile de-a lungul secolelor… Te întorci la Balzac unde femeia era un rău grandios, o plăcere plătită scump. Îți vine in minte si literatura misogină când femeia făcea dragoste cu diavolul, apoi îți amintești de zeița hindusă Kali cea mai frumoasă plăsmuire a bărbaților, veșnic însetată de sânge…Te duci peste tot când de fapt puteai sa te duci direct la Biblie unde Eva e chintesența femeii responsabilă pentru pierderea Paradisului… Și pleci și tu din Paradisul pierdut ca Hemingway rămânând să-l cauți, tot ca scriitorul, si mâine… Ai fi vrut să pleci lăsând acolo instructorul de fitness, dar el s-a încăpățânat să-și întindă trupul la tine pe retină …ca un intrus nedorit, dar râvnit.

…Femeia, cu mintea ei perversă, făuritoare de ce vrea ea,  când vrea ea…dacă e FEMEIE! Și mai ales dacă acceptă să renunțe la ipocrizii, falsă pudoare, fiind prietenă bună cu sinele ei și cu toți cei ce cred in simplitatea sincerității ei… și dacă ‘ se împrietenește” (cum spune tot ” instructorul”) cu mintea ei si lasă sufletul să decidă ultimul!

Din Amazoana care am fost, zac ca o legumă, ținându-mi de „urât, (de frumos ar fi mai corect ),” antrenorul” care a coborât de pe retina mea  și umblă cu nonșalanță la mine in dormitor… pe imaginație, evident.

Revin cu vești…